Connect with us

Știri

Refugiații din Ucraina cazați în Alexandria au primit donații, după ce oamenii au aflat de ei, din presă. Acum au tot ce le trebuie/VIDEO

Publicat

de

Grupul de refugiați cazat vineri seară în Alexandria nu mai are lipsuri. Oameni cu suflet din orașul nostru s-au unit și au contribuit, în mod organizat, cu tot ce este necesar pentru ca cei cinci copii, șase femei și un bărbat să trăiască decent, cât timp vor locui în România.

Grupul este din Odesa și a plecat de acolo printre bombe. Un sentiment pe care mulți dintre noi, care ne plângem de lucruri mărunte, nu îl cunoaștem. Noi am avut de-a face cu războiul doar pe Netflix, însă acum, cumva, cei cu suflet și raționali realizează gravitatea situației și nu se cramponează de reguli fără sens, care nu se mai aplică când vine vorba despre o cauză nobilă.
Este adevărat, despre ce se întâmplă cu refugiații din Alexandria au păreri și cei care au făcut gaură în fotoliul de acasă, în timp ce își dădeau cu părerea despre ce se întâmplă, la fel și tot felul de site-uri care aveau pretenția să fie „invitate” la filmarea refugiaților, de parcă războiul și suferința lui ar face parte din spectacolul de știri abstracte.
Ei sunt cei care „știu” exact ce își doreau oamenii ăștia aflați în necaz, deși nici un „părerolog” nu s-a implicat direct, pentru a afla ce nevoi au.
Noi am fost acolo și, pe această cale, mulțumim colaboratorilor noștri, oameni de afaceri din Alexandria și Roșiorii de Vede, cu ajutorul cărora am reușit să le asigurăm mese calde gratuite și alte lucruri necesare unui trai decent.
Cetățenii ucraineni care fac parte din grupul cazat în Alexandria sunt oameni modești, fără situație materială bună, care și-au consumat toate resursele, în ultima perioadă, după ce au stat zile întregi pe drumuri, fugiți din calea gloanțelor, ca să își salveze copiii.
Când au ajuns în orașul nostru, grație lui Sergiu, un om de afaceri cu suflet mare, din Roșiorii de Vede, nu mai aveau de nici unele.
Așa că singura lor șansă era apelul către noi, cei care locuim în casele noastre și nu știm cum este să fugi printre bombe și să renunți, într-o dimineață, la tot ce ai.
Prin urmare, după ce s-au cazat, refugiații au dorit ca oamenii din Alexandria să știe că sunt aici, iar cei care îi pot ajuta, să o facă.
Acum, toată recunoștința lor se îndreaptă către noi, cei din Teleorman, care am avut puterea să ne punem în pielea lor și să înțelegem că nu este ușor să renunți la tot ce ai, să pleci încotro vezi cu ochii și să nu ai din ce să trăiești, într-o țară străină.