CNA pune reguli în online. Era și timpul, dar mai sunt câteva lucruri de lămurit.

De la sfârșitul lunii septembrie, o parte dintre creatorii de conținut, influencerii și publicațiile care folosesc masiv conținut video vor intra sub noile reguli stabilite de CNA. Decizia nr. 116/2026 a fost publicată în Monitorul Oficial pe 28 august și intră în vigoare la 27 septembrie.

Reglementarea nu este o invenție românească. La baza ei se află Directiva europeană privind serviciile mass-media audiovizuale, modificată prin Directiva (UE) 2018/1808, prin care regulile audiovizuale au fost extinse și către anumite servicii din online. România a transpus directiva în legislația națională încă din 2022.

Pragurile despre care se discută acum nu au fost însă stabilite de Uniunea Europeană. Cei 100.000 de urmăritori și cele minimum 24 de materiale audiovizuale sunt criterii alese în România.

Ce prevede, de fapt, noua decizie CNA

Nu orice om care pune videoclipuri pe Facebook sau TikTok trebuie să se notifice la CNA. Condițiile sunt cumulative.

Printre ele se află caracterul comercial al activității, responsabilitatea editorială asupra conținutului, minimum 100.000 de urmăritori sau abonați pe o singură platformă ori cumulat pe mai multe platforme, cel puțin 24 de materiale audiovizuale încărcate în ultimele 12 luni și obținerea de bani, produse, servicii sau a unui „alt beneficiu” în urma activității video.
Dacă una dintre condițiile cerute de decizie nu este îndeplinită, obligația de notificare nu există.

Notificarea la CNA nu înseamnă cenzură

Și încă ceva trebuie clarificat, pentru că în ultimele zile s-a folosit destul de ușor cuvântul „cenzură”. Notificarea la CNA nu înseamnă aprobarea materialelor înainte de publicare. Un jurnalist nu trimite reportajul la CNA înainte să-l publice, iar un creator nu cere voie instituției pentru următorul videoclip. Canalele care intră sub incidența reglementării vor trebui însă să respecte regulile audiovizuale aplicabile în privința unor lucruri precum protecția minorilor, demnitatea și imaginea persoanei, dreptul la replică sau comunicările comerciale.
Și, până la urmă, era greu de justificat situația în care o televiziune răspunde pentru ceea ce difuzează, în timp ce un canal online poate ajunge la sute de mii de oameni fără obligații comparabile.
Am văzut suficientă dezinformare în ultimii ani. Fotografii vechi prezentate drept imagini de ieri, propagandă ambalată ca informație, teorii conspiraționiste care ajung la sute de mii de oameni și, mai nou, imagini și voci care pot fi fabricate cu inteligența artificială.
Libertatea de exprimare nu poate însemna și libertatea de a dezinforma fără nicio consecință. Din acest punct de vedere, ideea unei reglementări este binevenită.

„Beneficiul”, un cuvânt care mai are nevoie de explicații

Există însă câteva lucruri care ar merita explicate mai bine. Unul este formularea „alt beneficiu”, pentru că termenul este foarte larg. Un beneficiu poate însemna foarte multe lucruri și ar fi util ca cei care trebuie să respecte decizia să știe cât mai exact unde este granița.
Situația este cu atât mai importantă în cazul presei online.
O publicație poate încasa bani din publicitate și, în același timp, poate folosi video ca instrument jurnalistic. Filmează un accident, o ședință publică, un protest, un eveniment sau face un live. Asta nu înseamnă că fiecare material filmat devine activitate comercială.
Dacă un agent economic plătește pentru un videoclip de promovare, vorbim despre publicitate, dar dacă aceeași publicație filmează ulterior activitatea administrației publice vorbim despre jurnalism. Cele două trebuie separate.
Chiar cadrul european face diferența între serviciile audiovizuale autonome și situațiile în care materialul video este doar complementar activității editoriale a unei publicații online. Tocmai de aceea ar fi util ca această graniță să fie cât mai ușor de înțeles și în aplicarea noilor reguli.
Și alte state europene au ales propriile criterii. Spania, de exemplu, a introdus inclusiv un prag financiar de 300.000 de euro venituri brute anuale pentru categoria utilizatorilor de relevanță specială, alături de criterii de audiență. România are o piață incomparabil mai mică, deci cifrele nu pot fi copiate pur și simplu. Principiul este însă interesant, pentru că încearcă să măsoare și dimensiunea reală a activității comerciale.

Regulile de astăzi vor rămâne și pentru puterea de mâine

Mai rămâne un aspect care nu ține de actuala conducere a CNA.
Consiliul este o autoritate autonomă, iar cei 11 membri sunt propuși de Senat, Camera Deputaților, Guvern și Președintele României și numiți de Parlament. Mandatele de șase ani sunt eșalonate, deci nicio putere politică nu poate schimba peste noapte întreaga componență.
Dar puterea politică se schimbă.
În 2025, George Simion a nominalizat HotNews și G4Media într-un text intitulat „Ce mă fac eu cu voi?”, iar CNA a condamnat separat, în aceeași perioadă, intimidarea jurnaliștilor după un episod cu reprezentanți Digi24.

Liderul AUR a vorbit ulterior despre o presă „a sistemului”, „cumpărată” și „guvernamentală”.
Nu înseamnă că AUR  va controla neapărat CNA și nici că o eventuală venire la guvernare i-ar permite să preia imediat instituția.
Exemplul arată însă de ce o regulă care privește presa trebuie scrisă pentru mai mult decât actualul mandat politic.

Astăzi sunt unii la putere. Peste cinci sau zece ani pot fi alții. Cu cât formulările sunt mai precise, cu atât rămâne mai puțin loc pentru o eventuală aplicare selectivă.

Decizia 116/2026 nu trebuie transformată într-o sperietoare. Online-ul avea nevoie de reguli, iar dezinformarea trebuie să aibă consecințe.
Ar mai fi nevoie doar ca zonele interpretabile să fie explicate cât mai bine înainte ca practica să ajungă să le explice în locul legiuitorului.
O reglementare bună nu trebuie să funcționeze corect doar cu oamenii care conduc instituția astăzi. Trebuie să funcționeze la fel și cu cei care vor veni după ei.