În timp ce Guvernul ne obligă să strângem cureaua, anulează din bursele studenților și impune interdicții de plată a indemnizațiilor în sistemul bugetar, Curtea Constituțională a României (CCR) pregătește, în liniște și fără rușine, un cadou de despărțire de 180.000 de lei pentru fiecare dintre cei trei judecători care își încheie mandatul: Marian Enache, Livia Stanciu și Attila Varga.
Asta înseamnă echivalentul a șase salarii nete pentru fiecare, adică o plecare „de lux” dintr-o instituție a cărei principală grijă nu pare să mai fie apărarea Constituției, ci auto-premierea cu sume obscene, într-un stat în care profesorii primesc 50 de lei „majorare” și spitalele își amână plățile către furnizori.
Mai grav este că CCR nici măcar nu are aceste sume prevăzute în buget, dar, cu obrăznicia specifică unei caste în afara controlului public, se pregătește să încalce și regulile financiare ale guvernului, și bunul-simț. Asta doar pentru că legea internă le permite, iar bunul-simț nu e trecut nicăieri în Constituție, deci poate fi ignorat fără probleme.
Și, dacă vă întrebați ce au făcut acești judecători pentru a merita astfel de bonusuri fabuloase, răspunsul vine repede: au votat recent ca declarațiile de avere ale parlamentarilor și funcționarilor publici să nu mai fie obligatorii. Într-un moment în care corupția își schimbă doar costumele, nu și metodele, CCR decide că transparența este un lux de care România se poate lipsi.
Pe scurt, în timp ce românii trebuie să-și justifice fiecare venit, alesul neamului și omul din minister își pot ascunde acum liniștiți vila, conturile, acțiunile sau vacanțele exotice, cu binecuvântarea celor care ar fi trebuit să vegheze asupra statului de drept.
Iar când presa a aflat despre aceste „indemnizații de despărțire”, președintele CCR, Marian Enache, ar fi făcut o criză de nervi, convocând rapid o ședință de urgență. Se pare că singurul lucru care îi mai deranjează pe acești judecători este când află opinia publică ce fac cu banii noștri.
Nu ne-ar mira deloc dacă, într-o viitoare decizie, Curtea Constituțională ar consfinți dreptul celor aflați în funcții publice să își ascundă și veniturile, pentru „protejarea intimității”. Măcar așa știm clar că în România democrația și transparența nu mor subit, ci sunt eutanasiate lent și legal, de către cei puși să le apere.
