Mult timp, numele comunei Scurtu Mare a fost o glumă pe internet. Un loc despre care lumea vorbea doar ca să râdă. Drumuri pline de gropi, lipsa apei, lipsa speranței. O comună unde părea că timpul s-a oprit, iar oamenii doar se obișnuiseră cu ideea că „așa e la noi”. Dar, în doar un an, totul s-a schimbat.
Când Ilie Lăzărescu, cel mai tânăr primar din Teleorman, a fost ales în 2024, puțini au crezut că „ăla micu’ de la Scurtu”, cum îi spun colegii mai vechi din administrație, va reuși să miște ceva. Tânăr, absolvent de teologie, fără trecut politic, dar cu o energie care a surprins pe toată lumea, Lăzărescu a început munca exact de unde era mai greu: din praf și nepăsare.
Astăzi, după doar un an de mandat, comuna arată altfel. Străzile care altădată erau un test pentru orice mașină au fost asfaltate, una după alta, până când praful s-a transformat în drum curat și circulabil. În centrul localității, acolo unde pe vremuri nu exista nici măcar un punct medical funcțional, este acum un Centru de Permanență unde oamenii pot primi ajutor inclusiv pe timp de noapte. Tot acolo s-a deschis și o farmacie, iar cabinetulstomatologic, aflat în stadiul final de avizare, va completa în curând infrastructura medicală a comunei.
Dar poate cel mai important este că lucrurile nu se opresc aici. În paralel, primăria lucrează la proiectul pentru rețeaua de apă și canalizare, esențial pentru modernizarea reală a comunității. Se pregătesc documentațiile pentru o sală de sport și pentru locuințesociale, ambele cu proiecte deja depuse, și se caută finanțare pentru reabilitareașcolii și pentru un centru de recuperare destinat persoanelor cu dizabilități.
În plan este și un serviciu de îngrijiri la domiciliu, prin intermediul unui asistent comunitar, care va veni în sprijinul celor vârstnici sau cu probleme de sănătate.
„Când am venit aici, nu era vorba doar de drumuri sau clădiri. Era vorba despre oameni care nu mai credeau că se poate. Acum cred. Și asta e cea mai mare reușită”, spune primarul IlieLăzărescu, cu un zâmbet care trădează mai multă muncă decât vorbe.
La Scurtu Mare, speranța n-a mai obosit. A prins din nou viață. Și, odată cu ea, s-a născut o altă realitate. Una în care un tânăr primar nu mai e „ăla micu’ de la Scurtu”, ci exemplul că, atunci când pui suflet și curaj, chiar și o comună uitată poate deveni un loc unde oamenii încep, din nou, să creadă.