Când legea uită de oameni! De ce limita de 5.000 de lei la plățile cash pur și simplu nu funcționează în România reală!

În România hârtiei, digitalizarea funcționează impecabil. Totul merge strună în documente, în statistici și în declarațiile oficiale. În România reală, însă, cea în care încă există sate fără bancomat și bătrâni care nu au văzut în viața lor un POS, limitele impuse la plata cash devin o piedică, nu un progres.

De la piața agroalimentară la micii prestatori de servicii, de la atelierele locale până la profesiile liberale, limita de 5.000 de lei pentru plățile cash s-a transformat într-un blocaj. O lege gândită la birou, dar aplicată pe teren. Ce nu știu decidenții este că, pe acel teren necălcat de ei, oamenii se descurcă greu cu aplicații bancare, conturi online, carduri, token-uri, OTP-uri și alte invenții digitale. Când ai 70 de ani și trăiești într-un sat fără internet, toate acestea nu sunt soluții, ci bariere.

Pornind de la realitatea din teren, deputatul de Teleorman, Gabriel Florea, a depus o inițiativă legislativă care propune ridicarea plafonului de plăți cash de la 5.000 la 50.000 de lei. Argumentele sale sunt simple, verificabile în lumea reală și greu de contrazis.

„Regulile actuale sunt depășite și pun piedici inutile economiei. Prin această schimbare, simplificăm legea și o aducem la nivelul practic al zilelor noastre. Firmele mici, profesiile liberale, micii antreprenori din mediul rural, toți sunt afectați de o limită care nu ține cont de realitatea economică și de tiparele noastre sociale. În foarte multe comunități rurale, plățile cash nu sunt un moft, ci singurul mod funcțional de tranzacție„, a argumentat deputatul Gabriel Florea.

Întrebat dacă această inițiativă se va lovi de explicația clasică a decidenților politici, anume că „așa prevenim evaziunea fiscală”, parlamentarul teleormănean a venit cu un răspuns cât se poate de direct:

„O lege bună nu este cea care arată bine în strategii, ci cea care funcționează bine în comunitate. Ridicarea plafonului la 50.000 de lei nu înseamnă regres, ci adaptare la realitatea unei țări în care încă trăiesc milioane de oameni deconectați de la instrumentele moderne de plată. Nu toți pot plăti cu telefonul. Nu toți știu să folosească un card. Dar toți trebuie să poată plăti.
Și, mai ales, să poată trăi fără să fie blocați de o lege făcută pentru altă lume„, a mai spus Gabriel Florea.