Deputatul Mădălin Borș cere majorat digital: „Algoritmii nu ne cresc copiii, îi pot distruge”

În ultimii ani, telefonul a devenit noua bonă, stă cu copilul la masă, îl însoțește în pat, îl ține ocupat în mașină și îi vorbește prin notificări la orice oră.

Între timp, părinții muncesc, profesorii încearcă să țină pasul, iar algoritmii decid ce vede și ce nu vede un copil de 11 sau 13 ani.

În acest context, deputatul Mădălin Borș a ieșit în plenul Camerei Deputaților cu o declarație politică destul de tranșante, unde a afirmat că „algoritmii nu ne cresc copiii, ci pot să îi distrugă”.

Mesajul său a vizat limitarea accesului minorilor la rețelele sociale și introducerea unui așa-numit „majorat digital”.

Dependența severă încă din preadolescență, episoadele de anxietate și depresie asociate consumului excesiv de social media, cyberbullying cu efecte devastatoare și expunere la conținut inadecvat, inclusiv pornografie și abuzuri online, sunt doar câteva fenomene despre care se vorbește tot mai des, dar care rămân, în lipsa unor reguli clare, la granița dintre responsabilitatea părinților și libertatea platformelor.

Parlamentarul teleormănean a invocat exemple din alte state care au decis să intervină legislativ, cum ar fi cel al Australiei, unde accesul sub 16 ani este restricționat prin mecanisme de verificare a vârstei, măsură care a dus la blocarea a milioane de conturi.

De asemenea, Franța a stabilit pragul de 15 ani, iar în Danemarca, Spania și Austria au fost introduse controale mai stricte, verificări și sancțiuni pentru nerespectarea regulilor.
Ideea de „majorat digital” nu înseamnă, susține deputatul, izolarea totală a copiilor de tehnologie, ci stabilirea unui cadru clar, acces condiționat de vârstă, verificări reale, instrumente eficiente de control parental și responsabilizarea platformelor care câștigă miliarde din atenția minorilor.

În România, deocamdată, nu există o lege care să fixeze un prag ferm și aplicabil. Discuția este la nivel de declarație politică, însă tema atinge un nerv sensibil într-o societate în care copiii ajung online înainte de a înțelege diferența dintre real și manipulare.

Declarația lui Mădălin Borș deschide o dezbatere considerată prea sensibilă de mulți colegi parlamentari, despre cine răspunde pentru generațiile crescute în fața ecranelor. Părinții, statul sau companiile care proiectează algoritmi pentru a capta atenția cu orice preț?

În 2026, tehnologia nu mai este un instrument neutru, iar dacă regulile întârzie, educația digitală a copiilor va continua să fie făcută de  niște linii de cod care nu au nici conștiință, nici responsabilitate, motiv pentru care se impun  reglementari coerente și aplicate.