Moartea lui Ion Iliescu, primul președinte al României postdecembriste, un nou prilej de ură, circ politic și conturi false în acțiune!

Ion Iliescu, primul președinte ales după Revoluția din 1989, a murit. Un moment care, într-o societate normală, ar fi adus fie liniște și reflecție, fie tăcere și decență.

Nu și în România lui 2025. Aici, moartea fostului președinte a devenit combustibil electoral, motiv de dezumanizare colectivă și spectacol grotesc pe rețelele sociale.

USR, partid aflat la guvernare cu doar 12% din voturile celor prezenți la urne, a ales să marcheze dispariția lui Iliescu cu… aplauze sarcastice, mesaje de ură și o mobilizare demnă de campanii electorale. Au fost activate imediat conturile false, rețeaua de susținători “indignați” și sloganurile moraliste reciclate. Scopul? Nu comemorarea. Nu analiza istoriei. Ci capitalul politic.

În loc să vedem o societate matură, care știe să-și judece trecutul cu luciditate, asistăm la o răfuială tribală, cu valuri de ură și satisfacție macabră. Pentru unii, moartea lui Iliescu nu e un sfârșit, ci un nou început pentru un discurs politic toxic, care transformă orice în spectacol.

Nu neagă nimeni faptul că Iliescu a fost un personaj extrem de controversat, implicat în evenimentele sângeroase din decembrie 1989 și în mineriadele care au urmat. Istoria are destule întrebări la care încă așteptăm răspunsuri. Dar în clipa morții, ceea ce rămâne e imaginea noastră, ca popor. Și e jalnică. Suntem dezumanizați, isterici și lipsiți de orice urmă de empatie.

Moartea nu spală păcate. Dar nici nu dă dreptul la ură oarbă. În fața morții, nu justiția ar trebui să vorbească, ci caracterul. Ori exact de asta ducem lipsă, în special în spațiul public.

Astăzi, nu despre Ion Iliescu ar trebui să vorbim. Ci despre cum ne-am pierdut complet busola. Despre cum nici moartea nu mai are valoare în România digitală, unde morala se face cu click-uri, și ura devine mai virală decât bunul simț.