Roșiile se strică pe câmp, vacile se vând la licitație! România mănâncă importuri și își îngroapă agricultura!

În timp ce supermarketurile se umplu de legume cu etichetă scrisă în turcă, legumicultorii români își văd roșiile, ardeii și castraveții putrezind pe câmp. Importurile ieftine, intrate în țară fără să reflecte costurile reale de producție, concurează neloial marfa românească.

Producătorii locali plătesc mai mult pentru sămânță, energie, muncă și transport, dar ajung să nu aibă cui vinde. Mulți își taie suprafețele, renunță la sere, abandonează terenul. Așa se stinge agricultura și, odată cu ea, se sting satele, iar situația nu e doar dramatică, ci și ignorată.
Deputatul Gabriel Florea a transmis, într-o postare publicată pe pagina lui de Facebook, un mesaj dur, care descrie radiografia crudă a agriculturii românești: „Legumicultorii români se simt abandonați într-un context agricol tot mai dezechilibrat. Importurile ieftine din Turcia și din alte țări inundă piața cu produse care concurează direct cu cele românești, fără să reflecte costurile reale ale producției interne.”

Parlamentarul teleormănean atrage atenția asupra dezechilibrului economic care îi lovește direct pe micii producători români, cei care încă mai țin agricultura în viață cu mâinile lor, nu cu statistici și rapoarte. Statul nu intervine, nimeni nu protejează marfa autohtonă, iar satul românesc se goleşte de oameni, de meserii, de viitor. Iar dacă legumicultorii încă mai rezistă, crescătorii de animale sunt deja la un pas de abandon.

Prețul plătit astăzi pe litru de lapte românesc este de 1,8 lei, dar nici acest „puțin” nu vine la timp. De cele mai multe ori, plata întârzie cu două sau chiar trei luni. Cu un sistem de colectare blocat, procesatori care plătesc la termen de „răbdare” și autorități preocupate doar de importuri, fermierii ajung să-și vândă vacile, să închidă fermele, să plece.

Deputatul AUR avertizează că „fără un sistem corect de colectare, procesare și plată, sectorul zootehnic se prăbușește sub ochii autorităților. Laptele românesc riscă să dispară din magazine, importurile sunt ieftine. Dar prețul real îl plătim noi. Cu ferme goale, sate pustii, tineri plecați și produse fără identitate. România poate hrăni o țară. Doar că nu o lasă nimeni.”