Crima de la Beciu – șeful Poliției Turnu Măgurele și-a dat demisia, iar mai mulți polițiști și un procuror sunt acuzați de „gravă neglijență”

Pe 8 noiembrie 2025, o tânără de 26 de ani din Turnu Măgurele a fost ucisă cu brutalitate de fostul soț, care nu avea voie să se apropie de ea, totul sub ochii băiețelului cel mic, de numai trei ani. Mihaela era mama a trei copii, iar în urmă cu câteva luni se despărțise de soțul său, tatăl minorilor, din cauza violenței extreme.

După separare, doi dintre copii au rămas la tată, iar copilul de trei ani a rămas la mamă. Însă individul, cunoscut pentru agresivitatea sa, nu a acceptat separarea. A urmărit-o, a amenințat-o, a lovit-o și a spus peste tot că o va omorî. Mihaela a solicitat protecția autorităților și a obținut un ordin de protecție, despre care credea că o va salva.

A refuzat ca agresorului să îi fie montată brățara de monitorizare pentru că nu a înțeles, și nu i s-a explicat pe înțelesul ei, ce înseamnă asta. Cu ordinul de protecție activ, fostul soț a continuat să o chinuie cu amenințări și bătăi, iar teroarea a culminat cu un viol, după ce a fost luată cu forța dintr-un parc din Turnu Măgurele. A fost deschis atunci un dosar penal, însă procurorul de caz l-a clasat, din lipsă de probe.

Încurajat de lipsa de reacție a autorităților, bărbatul a continuat să o agreseze pe fosta soție. Au urmat apeluri la 112 pe bandă rulantă, atât de la ea, cât și de la tatăl ei, însă, de fiecare dată, polițiștii sosiți la fața locului s-au spălat pe mâini cu „aspectele sesizate nu se confirmă”. Tatăl Mihaelei chiar povestește că au fost situații în care agresorul stătea cu mașina în zonă, însă polițiștii spuneau că „nu au ce să-i facă”, deși pe numele lui exista un ordin de protecție.

Toată această nepăsare generalizată a dus, în final, la o tragedie greu de descris.

Femeia a fost ucisă chiar de ziua ei, Sf. Mihail și Gavril, după ce individul a așteptat să o prindă pe stradă. În seara aceea, Mihaela mergea la o rudă, ținea copilul cel mic în brațe, când agresorul a apărut din noapte cu un cuțit în mână.

Au urmat scene teribile. Ea fugea, el după ea, lovind-o unde nimerea, în timp ce copilașul alerga după ei strigându-și mama. Într-un final, tânăra s-a prăbușit la pământ, unde fostul soț a continuat să o înjunghie. Apoi, criminalul a dispărut în beznă, lăsând băiețelul de trei ani lângă trupul mamei, care zăcea într-o baltă de sânge.
Ulterior, individul a încercat să își pună capăt zilelor, într-o anexă a gospodăriei părinților săi, unde l-au găsit și polițiștii. A fost transportat în stare gravă la spital, iar de aici a început a doua etapă a acestei nenorociri.

Parada autorităților, măsurile haotice și indignarea publică.

Pentru că acest caz a fost intens mediatizat și a impresionat toată România, autoritățile au pornit brusc anchete după anchete și s-au perindat la declarații de presă, ca să vadă populația implicare.

Astfel, luni, la o zi după crimă, la IPJ Teleorman s-a prezentat chiar șeful IGPR, Benone-Marian Marei, însoțit de adjunctul său, care a făcut și câteva declarații de presă, din care nu a înțeles nimeni nimic. Singura claritate din „speech” a fost faptul că habar nu avea unde se află autorul. Inițial a crezut că este în arest, apoi a cotit-o ca la… poliție, când o jurnalistă l-a corectat.

Prestație de toată jena, care doar a întărit faptul că toată această desfășurare de forțe face parte din tabloul „nu se va schimba nimic, dar să părem implicați, ca să calmăm acum spiritele”, așa cum s-a întâmplat în toate tragediile, de la Colectiv încoace.

Și Parchetul General a început o anchetă internă. Se cercetează dacă procurorul care a instrumentat dosarul de viol a urmat procedurile sau doar a încercat să scape mai repede de cauză, pe motiv că „e nevastă-sa, ce viol?”

După o săptămână, s-a ajuns și la câteva concluzii. Nici polițiștii care au tot venit la apeluri nu și-au făcut treaba, nici procurorul. Ce se întâmplă mai departe nu se știe, dar, între timp, avem și prima demisie în acest caz: Eduard Mănica, șeful Poliției Turnu Măgurele, care nu va mai ocupa funcția de conducere.

Dar o demisie nu aduce dreptate. Și nici nu șterge faptul că, atunci când Mihaela cerea ajutor, instituțiile au privit în altă parte. Dreptatea ar fi ca adevărul să fie spus, responsabilitatea asumată și sistemul să nu mai lase niciodată o femeie să moară cu legea în mână.

Video declarații : www.actualitateadeteleorman.ro