Peste 100.000 de oameni, la Mănăstirea Pantocrator, în fața Sfântului Gheorghe. Un drum al credinței care a umplut câmpia.

Sunt zile în care un loc devine mai mult decât un punct pe hartă, devine chemare și răspuns. La Mănăstirea Pantocrator din Drăgănești-Vlașca, liniștea obișnuită a locului a fost înlocuită, în ultimele zile, de pași, de șoapte, de rugăciuni rostite în gând sau cu voce tremurată.

Peste 100.000 de credincioși au ajuns aici, fiecare cu povestea lui, după ce racla cu Cinstitul Cap al Sfântului Mare Mucenic Gheorghe a fost adusă spre închinare.
Relicva a sosit în România pe 22 aprilie, din Grecia, de la Mănăstirea Xenofont de pe Muntele Athos, și va rămâne la Pantocrator până pe 28 aprilie.

Din acel moment, locul a început să se transforme. Au venit oameni din Teleorman, din județele vecine, din toate colțurile țării, dar și români din Europa, atrași de un moment pe care mulți l-au considerat unic în viața lor.

Drumul spre mănăstire nu a mai fost, zilele acestea, doar un traseu, ci un șir continuu de mașini, întins pe kilometri întregi, până aproape de intrarea în localitatea Botoroaga. Oamenii au coborât, au mers pe jos, au așteptat. Nu s-a grăbit nimeni cu adevărat, deși rândurile erau lungi. Pentru că, dincolo de aglomerație, fiecare știa de ce a venit.

Cei care au trecut pragul mănăstirii vorbesc despre o organizare care a ținut pasul cu valul de oameni. Polițiști, jandarmi, echipaje SMURD și SAJ au fost prezenți permanent, au dirijat traficul, au vegheat la ordine și au intervenit acolo unde a fost nevoie. A fost, în felul ei, o liniște în mijlocul mulțimii, o ordine care a permis fiecăruia să ajungă, în cele din urmă, acolo unde și-a dorit.

Ziua de sâmbătă a adunat, singură, 38.000 de oameni, iar duminică, de Duminica Mironosițelor, curtea mănăstirii a devenit neîncăpătoare. Dar poate că nu numărul este cel care spune povestea cel mai bine, ci felul în care oamenii au stat la rând, răbdător, cu privirea coborâtă sau ridicată spre cer.

Pentru unii a fost o rugăciune pentru sănătate. Pentru alții, un mulțumesc spus în liniște. Pentru mulți, o întâlnire așteptată o viață.
Iar în aceste zile, la Pantocrator, toate aceste lucruri s-au adunat la un loc în pași, în tăcere, în credință