Connect with us

Politică

AUR sărbătorește plățile cash de 50.000 de lei. Cine câștigă și cine riscă să plătească nota.

Publicat

de

Deputatul AUR de Teleorman Gabriel Florea, inițiatorul proiectului care ridică plafonul plăților cash la 50.000 de lei, prezintă votul din Camera Deputaților drept o victorie pentru antreprenorii români.

Numai că între felicitările de partid și folosul din viața de zi cu zi sunt câteva întrebări la care entuziasmul nu este suficient și nici nu ține loc de răspuns.

În materialul video alăturat puteți urmări declarația lui Florea, dar și comentarii publicate la articolele presei despre inițiativă. Printre reacțiile critice, cel mai des apare o întrebare firească: pe oamenii obișnuiți cu ce îi ajută?

Mai mult cash permis, aceiași bani în buzunar

Un om care cumpără un frigider de 3.000 de lei îl poate plăti și acum integral în numerar. Limita pentru cumpărăturile unei persoane fizice de la o firmă este de 10.000 de lei. Pentru el, plafonul de 50.000 nu schimbă nimic.
Cine are economii cash și vrea un televizor de 15.000 de lei ar putea beneficia, în sensul că l-ar achita integral cu bancnote. Este o facilitate, dar de aici până la un ajutor pentru traiul românilor e ceva distanță. Legea îți permite să scoți mai mulți bani din buzunar,  nu ți-i pune acolo.
Nici pentru firme avantajul nu este general. Cele care încasează și plătesc prin bancă își văd de activitate ca înainte. Beneficiază cele care lucrează cu numerar și fac plăți mari: de exemplu, o firmă de renovări ar putea cumpăra materiale de 20.000 de lei integral cash.
Dar furnizorul nu poate aduna oricâte bancnote în casierie. Limita obișnuită rămâne de 50.000 de lei, iar surplusul trebuie depus la bancă. Practic, marea simplificare doar mută drumul spre ghișeu de la unul la celălalt.

Felicitări multe, justificări puține

Problema serioasă este că plățile mari în numerar sunt mai greu de urmărit și pot facilita folosirea banilor proveniți din infracțiuni. O firmă complice poate servi drept paravan, prezentând asemenea bani ca încasări pentru servicii fictive. Chiar dacă factura nu le schimbă originea, poate fi folosită pentru a o ascunde. Pe scurt, „spălarea de bani” este mai ușor de înfăptuit. Acesta este tipul de risc care justifică limitarea numerarului.
Iar obiecțiile nu vin doar din comentariile de pe Facebook. BNR a criticat lipsa unei fundamentări adecvate, iar Consiliul Economic și Social a dat aviz nefavorabil, avertizând asupra tranzacțiilor greu de monitorizat și riscului de evaziune. CES reproșează proiectului lipsa unei analize de impact credibile.

Dacă dispar încasările, cine acoperă gaura?

Dacă evaziunea crește, la buget ajung mai puțini bani. Statul trebuie atunci să recupereze diferența, să reducă cheltuieli, să se împrumute sau să caute venituri suplimentare, inclusiv prin taxe.
Nu este un rezultat inevitabil al acestei legi, dar este un risc care necesită o abordare mult mai serioasă, înainte de „festivitatea de premiere”.

Contribuabilul cinstit poate ajunge astfel să suporte costul unei „libertăți” de care nici măcar nu avea nevoie.

Proiectul a trecut de Camera Deputaților pe 18 noiembrie, însă votul nu înseamnă că noul plafon se aplică deja. Până la laudele despre salvarea antreprenorilor, rămâne o întrebare la care inițiatorii incă nu au răspuns: unde este evaluarea care arată că beneficiile justifică riscurile? În documentele de fundamentare consultate, nu există o expunere de motive care să arate clar că aduce beneficii la scară largă.