Astăzi, Curtea Constituţională a României a decis că legea privind reforma pensiilor magistraţilor este neconstituţională, validând sesizarea Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie și obligând statul să reia întregul proces.
În acest context, revolta în spațiul public nu a întârziat să apară și una dintre dezbaterile momentului este demisia premierului Ilie Bolojan, așa cum a anunțat în cazul în care „acest pachet pică”.
Într-o perioadă în care guvernul le spune oamenilor să-și „strângă cureaua”, când salariile se îngheață, taxele cresc, iar facturile ard la buzunar, tocmai pensiile speciale rămân în picioare.
Judecătorii CCR au dezbătut proiectul de reformă a pensiilor magistraților, parte din pachetul de măsuri fiscale prin care statul încearcă să mai echilibreze bugetul.
Pentru omul simplu, care nu stă să analizeze articole de lege și nu înțelege limbajul juridic sofisticat, mesajul este unul cât se poate de clar. Când se taie de la populație e perfect constituțional, când e vorba de privilegiați, dintr-o dată apar probleme de constituționalitate, o ecuație nedreaptă care alimentează furia oamenilor.
În timp ce statul cere austeritate de la pensionarul care abia își plătește medicamentele sau de la angajatul care vede cum îi scade puterea de cumpărare, pensiile speciale rămân sub protecția „independenței justiției”. Iar explicațiile tehnice, oricât de sofisticate ar fi, nu acoperă senzația de dublu standard.
De aici și reacția publică tot mai dură:
„Dacă de la noi se poate tăia, de ce de la ei nu?”. O întrebare simplă, pe care statul pare că evită să o audă.
Decizia CCR este un test uriaș nu doar pentru sistemul juridic, ci și pentru încrederea publică. La finalul zilei, nu cifrele și articolele de lege rămân în mintea oamenilor, ci imaginea unei țări în care nu toți sunt egali în fața sacrificiului.