Călin Georgescu a depus, miercuri, o plângere la Consiliul Superior al Magistraturii împotriva președintelui Nicușor Dan, acuzându-l de ingerințe în justiție.
Mai exact, pentru felul în care a validat public rechizitoriul prin care fostul candidat al suveraniștilor a fost trimis în judecată, înainte de a se pronunța instanța, conform separației puterilor în stat.
În aparență, e doar o confruntare punctuală. Dar, în spatele ei, se zărește, după perdea, mâna unui mecanism vechi, pe care mulți îl recunosc din… manual. Atunci când „se dă ordin pe unitate”, cel care a fost împins să vorbească devine ținta perfectă.
Declarațiile recente ale președintelui, invocate de Georgescu în plângere, în care a prezentat public elemente din rechizitoriul acestuia, au fost făcute într-un context tensionat.
Deși nu existau dovezi clare care să confirme scenariile vehiculate, presiunea mediatică a fost uriașă. Iar acum, când lucrurile s-au întors, totul se sparge în capul celui mai vizibil, președintele Nicușor Dan, țapul ispășitor aflat la îndemână, pe principiul „noi te-am făcut președinte, noi te dăm jos, dacă nu te aliniezi la retorică”.
Mecanismul nu e nou
Se creează presiune publică. Se împinge un lider să transmită mesajul. Apoi, când valul se sparge, el rămâne singur cu consecințele.
Nicușor Dan nu are în spate un partid mare, nu are rețele media care să-i apere imaginea și nu are „armata” pe care o au alții. Tocmai de aceea e mai ușor de izolat și transformat în țap ispășitor: pentru că e expus public, dar lipsit de pârghii reale de apărare.
Jocul din spate
Cei care astăzi cer „asumarea” sunt, în mare parte, aceiași care până nu demult alimentau discursul. Iar plângerea lui Georgescu nu cade din cer, vine exact în acest moment, în care tensiunea e maximă, iar scena politică fierbe.
Tiparul este cât se poate de clasic. Cineva scrie scenariul, altcineva îl rostește, iar dacă devine incomod, e sacrificat
Ce urmează
CSM va analiza plângerea. Juridic, e o sesizare între două persoane. Politic însă, e încă o scenă dintr-un spectacol în care cel vizibil rămâne mereu ținta, iar adevărații regizori stau în umbră.
Nu înseamnă că nu s-au făcut greșeli. Dar felul în care se mută tot greul pe umerii unei singure persoane, în timp ce mecanismul care a creat problema rămâne neatins, spune mai mult despre politică decât despre oameni.
Iar președintele României, pentru cine poate vedea dincolo de aparențe, este vinovatul fără vină dintr-un scenariu scris de alții. Copie la indigo după episodul cu Klaus Iohannis, mai întâi zeificat, apoi, când nu a mai fost util, demonizat. Tot ca în manual. Tot cu surle și trâmbițe.
Mai întâi, a fost ridicat în slăvi, prezentat ca „salvatorul”, imaginea lui lustruită până la idealizare. Apoi, când nu a mai servit anumite interese, a început prăbușirea mediatică organizată, cu critici concertate, atacuri sincronizate și demonizare. La final, a rămas singur, să încaseze toate frustrările publice, în timp ce cei care l-au folosit politic s-au retras liniștiți în umbră.
Așadar, nu dați cu pietre în Nicușor Dan. El este victima unui sistem din care nu mai poate ieși, nu artizanul abuzurilor transformate în normalitate.
